Timp de cateva zile, pe masura ce parcurgeam paginile acestui roman plin de suspans, am avut senzatia ca sunt pe o alta planeta. Odata ajuns la pagina pe care sta scris cuvantul Sfarsit, m-a cuprins tristetea. Mi-am luat ramas-bun de la eroii cartii si m-am întrebat cand îmi va fi dat din nou sa întalnesc un roman atat de captivant si antrenant.

Am visat un roman care sa-mi starneasca emotii puternice si sa-mi faca inima sa bata cu putere în timp ce urmaresc iuresul evenimentelor în care sunt implicati eroii sai. Am visat un roman care sa ma prinda si sa ma poarte pana în punctul cel mai îndepartat în care m-ar fi putut duce imaginatia, inteligenta, priceperea si creativitatea autorului. Ajuns acolo, sa uit unde ma aflu si sa ma pierd printre randurile si paginile sale. Am visat un roman care sa fie altfel decat toate celelalte, original, unul care sa nu fie doar întesat de aventuri eroice palpitante si pline de neprevazut, ci care sa ofere si raspunsuri la cele mai importante întrebari care ne ies în cale si care ne urmaresc din copilarie pana la varsta perilor albi.

Noi am disecat viata si am lasat-o bucati. Trupul l-am lasat medicului, mintea-psihiatrului, iar sufletul – clerului, tratand aceste trei parti ca entitati separate. Dar ele nu sunt separate. Viata este un tot unitar. Nu se poate sa influentezi o parte, fara sa le influentezi, de fapt, pe toate trei.

Parerile medicilor difera cu privire la procentul oamenilor care isi transmit bolile mintale sau spirituale propriului lor trup. ” 40% din oamenii care vin la mine, n-ar trebui sa vina la mine, pana nu trec pe la dumneavoastra, se adresa un doctor unui preot. Desi el a stabilit procentul la 40%, un celebru neurolog l-a evaluat la 80%, iar un alt medic competent l-a fixat la 85%, ramanand doar 15% pentru bolnavi ale caror boli sunt de natura fizica.
Dar cum ramane cu cei ale caror suferinte spirituale nu le-au influentat inca trupurile in vreun mod vident? Corpul uman este adesea foarte tenace. El poate sa reziste si sa invinga nu numai microbii, ci si atitudinile mintale si spirituale nocive. Desi este posibil ca aceste dezacorduri sa nu invinga corpul, ele submineaza personalitatea omului, reducandu-i eficienta si facandu-l nefericit.

Un economist de succes, care se ocupa de refacerea economica a intreprinderilor cu eficienta scazuta, mi-a spus ca 95% din greutatile cu care este confruntata o intreprindere ineficienta nu constau in lucrarile sau activitatile propriu-zise ale acesteia, ci in personalul care lucreaza acolo. Prin urmare, acest om sta adesea pana dupa miezul noptii, discutand cu persoanele din conducerea intreprinderii si cu sefii de birouri despre posibilitatile de remediere a unor stari de nemultumire. Pe masura ce se discuta, subiectul discutiei este indreptat sper religie, spre necesitatea unei Puteri superioare in care sa creada si din care sa-si extraga resursele, pentru a se elibera si pentru a repurta victorii. Cand i-am relatat cele de mai sus unui sef al biroului de personal al marii companii siderurgice Bethleem Steel, el mi-a replicat ganditor:” Ai perfecta dreptate cand afirmi ca 95% din greutatile cu care suntem confruntati in afaceri provind chiar de la persoanele implicate. ” Dr.Irving Fisher, economistul, sustine ca din 5000 de esecuri in afaceri, ale caror cauze au fost investigate, s-a constat ca 2.500 au fost produse de esecurile de personalitate ale celor implicati in tranzactiile respective. Acestea au fost suficient de evidente pentru a putea fi depistate, dar ce se intampla cu esecurile de personaliate atat de ascunse incat nu au putut fi sesizate? Acestea nu sunt mai putin devastatoare.

Si cum ramane cu aceia care, desin nu duc pe fata un razboi impotriva lor insisi si nu reprezinta pentru cei din jur un esec, traiesc totusi sub nivelul normal? Aceasta nu inseamna ca ei nu dispun de conditii materiale – multi dintre acestia locuiesc in cartierele rezidentiale selecte din metropolele noastre – suflete marunte care locuiesc in vile impresionante. “Am invatat sa fac bani, dar inca n-am invatat sa traiesc”, spunea suspinand un om de afaceri foarte prosper, dupa ce recitalul de orga din casa lui s-a terminat – un recital care, pe moment, il daduse un sentiment de inaltare. El acumulase resurse fizice pentru a face fata oricarei stari de urgenta din exterior, dar avea sa afle ca viata a ajuns dincolo de armura lui fizica si i-a dat o lovitura amenintatoare in interior. Acolo nu avea resurse cu care sa se protejeze – era neprotejat in punctul lui vital.

Dar poateca cititorii mei vor protesta, exclamand:” Nu ne mai deschide ranile! Le cunoastem si asa foarte bine, sunt nevindecate si ne dor. Spune-mi cum putem sa fim vindecati! Spune-ne cum!”

Aceasta ultima afirmatie este un ecou al celor citite de mine intr-o scrisoare primita recent:” Nu stiu cum sa-L gasesc pe Dumnezeu intr-un fel in care sa ma inalte spiritual si sa-mi dea putere. Cum – cum sa-L gasesc sub forma aceasta?”.
Aceasta carte isi propune sa il introduca pe “Cum” in viata din abundenta. “Scara” de care ma voi folosi eu s-a format din miile de intalniri personale pe care le-am avut cu suflete confuze si invinse in Rasarit si in Apus.

Persoanele cu preocupari sociale trebuie sa aiba rabdare cu mine daca in prima parte a cartii incep cu individul si pun un mare accent pe el, caci viata incepe cu individul. Poate ca pozitia pe care ma situez eu poate sa fie rezumata in urmatoarele cuvinte:” Crestinismul care nu incepe cu individul nu incepe; crestinismul care se termina cu individul se termina.”

Introducere

Niciodată nu m-am gândit că voi trăi încât să ajung așa de bătrân.

Toată viața am fost învățat cum să mor ca și creștin, dar nimeni nu m-a învățat vreodată cum ar trebui să trăiesc anii de dinainte de a muri. Mi-aș fi dorit ca ei să o fi făcut deoarece sunt un om în vârstă acum și, credeți-mă, nu este deloc ușor.

Cel care a spus prima dată că bătrânețea nu este pentru cei slabi a avut dreptate. Ia orice grup de oameni bătrâni adunați laolaltă și aproape garantat subiectele lor preferate de discuție vor fi cele mai recente dureri și suferințe.

În curând voi sărbători ce de-a nouăzeci și treia aniversare și știu că nu va mai fi mult până când Dumnezeu mă va chema acasă, în cer. Mai mult ca niciodată aștept acea zi — nu doar pentru lucrurile minunate pe care cerul le păstrează pentru mine și pentru fiecare credincios, ci pentru că știu că în cele din urmă toate poverile și întristările care mă apasă în această etapă a vieții se vor sfârși. În ultimul an, bolile inerente bătrâneții și-au luat din greu tributul de la mine. Aștept de asemenea acea zi pentru că voi fi împreună cu Ruth, iubita mea soție și cel mai bun prieten timp de aproape șaizeci și patru de ani, care a mers acasă în 2007 pentru a fi cu Domnul pe care L-a iubit și L-a slujit cu atâta credincioșie. Deși mă bucur că luptele ei cu slăbiciunile și cu durerea au ajuns la final, eu încă mă simt ca și cum o parte din mine a fost ruptă și îmi este dor de ea mai mult decât mi-aș fi putut imagina vreodată.

De unde a venit raul?

Si de ce nu face Dumnezeu nimic in privinta aceasta?

Problema raului este probabil cea mai dificila dilema cu care crestinii trebuie sa se confrunte. Daca Dumnezeu este plin de bunatate si atotputernic, de ce exista suferinta in lume? Nu poate Dumnezeu sa puna capat crimei, rapirii si foametei? Ce vom spune despre cutremure, uragane si furtunile tsunami? De ce un Dumnezeu perfect nu a putut face o lume perfecta?

In aceasta carte concisa, dar complexa, Dr. Norman L. Geisler raspunde cu atentie la aceste intrebari dificile, oferind explicatii pas cu pas si exemple convingatoare. Il poarta pe cititor printre raspunsuri dovedite in timp, dar asigura in acelasi timp o noua abordare care graviteaza in jurul intrebarii daca aceasta lume este sau nu „cea mai buna cu putinta”. Toate acestea se adauga la vestea incurajatoare pentru credinciosi: Ne putem bizui pe faptul ca Dumnezeu este si iubitor, si atotputernic.

În paginile cărţii, vei întâlni aproape 70 de bărbaţi şi femei despre care se poate spune pe drept că au fost „fii risipitori”. Vei regăsi şi frământările părinţilor lor.

Unele dintre aceste nume reprezintă personaje bine-cunoscute în istorie: Augustin, John Newton, Adoniram Judson şi Hudson Taylor. Alţii sunt cunoscuţi ca lideri creştini ai secolului nostru, cum ar fi James C. Dobson sau Franklin Graham (fiul celebrului predicator Billy Graham).

După ce vei urmări aceste experienţe adevărate, vei înţelege că durerea ta nu este unică şi că nu numai în familia ta se regăsesc chinul părintesc, inima sfâşiată, descurajarea şi durerea prin care trece un părinte. Mai mult decât o consolare însă, vei afla ce paşi trebuie făcuţi pentru refacerea relaţiilor, pentru înţelegerea celuilalt, pentru întoarcerea părinţilor spre copii şi a copiilor către părinţii lor.

Groparul lui Dumnezeu - L-a îngropat stiinta pe Dumnezeu?

Este oare adevarat, intreaba Lennox, ca totul in stiinta indica in directia ateismului? Ar fi posibil ca teismul sa faca pereche mai buna cu stiinta, decat o face ateismul? L-a ingropat stiinta pe Dumnezeu, sau nu? Groparul lui Dumnezeu reprezinta o contributie inestimabila la dezbaterea cu privire la relatia dintre stiinta si religie.

CUPRINSUL CARTII

Rezumat:
„Acum, când pun stiloul jos pentru ultima dată (la propriu, pentru că trebuie să vă mărturisesc că nu sunt computerizat), la vârsta de optzeci şi opt de ani, mă încumet să trimit cititorilor mei acest mesaj de rămas bun. […] Privind înainte, sigur că niciunul dintre noi nu ştie care va fi viitorul tiparului şi al cărţilor tipărite. Dar eu am încredere că viitorul cărţilor este asigurat şi că, deşi alături de ele apar şi alte forme, cărţile nu vor fi niciodată înlocuite cu totul. Pentru că ele au ceva unic. Cărţile noastre preferate sunt de mare preţ pentru noi şi chiar ajungem să avem cu ele o relaţie aproape vie şi plină de afecţiune. Oare să fie numai o fantezie faptul că le luăm în mână, le mângâiem şi chiar le mirosim, în semn de apreciere şi afecţiune? Nu mă refer numai la sentimentele autorului pentru ceea ce a scris, ci şi la toţi cititorii şi la bibliotecile lor. Mi-am făcut o regulă să nu citez din vreo carte dacă nu am ţinut-o mai întâi în mână. Aşa că, daţi-mi voie să vă îndemn să continuaţi să citiţi şi să vă încurajaţi rudele şi prietenii să facă la fel. Pentru că acesta este un mijloc al harului mult prea neglijat.” (din Postfața autorului)

Ucenicie radicală este cântecul de lebădă al lui John Stott († iulie 2011). În această ultimă carte, el ne invită să medităm la opt caracteristici ale vieții de credință – aspecte care autorul a descoperit din experiența sa pastorală că sunt mult prea adesea neglijate. Suntem invitați, pe rând, să ne amintim că ucenicia creștină este implicit o invitație lanon-conformism – la a fi diferiți de lume, o chemare la asemănarea cu Hristos și lamaturitate. Ea nu rămâne însă în sfera spiritualului, ci are implicații extrem de practice pentru modul în care ne trăim viața pe pământ – este o chemare la grijă față de creație, la o viață de simplitate și la o viață de echilibru. Tulburătoare prin profunzimea sa și nota personală este prezentarea ultimelor două caracteristici ale uceniciei radicale – chemarea la dependență și îmbrățișarea morții.

Ucenicie radicală ne invită la autoexaminare. Ea are aceeași simplitate și inconfundabilă claritate a tuturor cărților lui Stott. Totodată, conține invitația implicită să medităm la profunzimea ideilor exprimate, la formulele și termenii cu care am devenit, poate, atât de familiari, încât am uitat ce înseamnă ei cu adevărat și că trebuie să-i trăim, să-i întruchipăm, nu doar să-i înțelegem teoretic. Este invitația de a trăi în mod radical ucenicia pe care am îmbrățișat-o odată cu chemarea creștină.

Când cerul tace ne invită să medităm asupra locului suferinței în viaţa creştinului: care este rolul ei? de ce o îngăduie Dumnezeu? cum să îi facem faţă fără să ne pierdem credinţa şi nădejdea?

Ronald Dunn analizează lupta lui Iacov cu îngerul în contextul istoriei sale zbuciumate, suferinţele impresionante ale lui Iov împreună cu frământările la care au dat naştere, psalmii „dezorientării“ scrişi de împăratul David, întrebarea pusă de ucenici lui Isus despre orbul din naştere precum şi răspunsul Său, istoria incredibilă a lui Iosif şi suferinţele îndurate ca urmare a urii fraţilor săi, toate acestea în lumina „celui mai incredibil verset din Biblie“ — Romani 8:28.

El ajunge la concluzia că perioadele de întuneric sunt parte normală şi validă a experienţei creştine în aceeaşi măsură ca şi biruinţele spirituale; că Biserica trebuie să le recunoască, nu să le condamne, şi să ofere asistenţă celor ce trec prin ele; mai mult, că ele sunt slujitori deghizaţi ai lui Dumnezeu, trimişi să ne binecuvânteze, dar adesea noi pierdem această binecuvântare renunțând prea devreme, neperseverând până la capăt, neidentificând corect modul în care lucrează Dumnezeu în viaţa celor ce sunt ai Săi. Şi totuşi, El este credincios şi va face ca „toate lucrurile să lucreze împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu... al celor ce sunt chemaţi după planul Său“.

Cartea – născută din experienţa tragică a autorului, al cărui fiu s-a sinucis la 18 ani, precum şi din propria-i luptă cu depresia – invită la o reconsiderare a binecuvântării date de Dumnezeu.

Cartea aceasta prezinta conceptii despre lume si viata aflate in competitie. Scopul ei este sa-i ajute pe elevii si studentii crestini sa recunoasca semnificatia unora dintre cele mai influente si mai periculoase idei si valori larg raspandite in societatea si in cultura noastra ne-crestina, si sa-i ajute sa inteleaga presupunerile nebiblice, nerealiste si chiar irationale despre realitate, din care s-au nascut acele idei. Daca intelegem diferentele reale dintre conceptia crestina despre lume si viata si conceptia seculara, marxista, panteista (New Age), postmodernista si islamica, atunci vom fi mai bine pregatiti sa iubim, sa traim si sa aparam adevarul lui Dumnezeu asa cum este revelat in Biblie si in creatia Sa. O intelegere clara a acestor sase conceptii despre lume si viata nu numai ca ne va ajuta sa ne protejam de amagiri prin fundamentarea mai solida a credintei crestine, ci ne va oferi si uneltele pentru a depune mai eficient o marturie pentru Cristos in aceste vremuri tulburi.

Pornesti cu greu lunea spre serviciu? Ti-e groaza de o noua saptamana de munca, de program supraincarcat, de angajati refractari, de facturi, impozite si taxe cu termen scadent, de clienti rau-platnici? Cand ne gandim la prima zi de lucru din saptamana, cei mai multi dintre noi suntem cuprinsi de un sentiment de depresie, si asta pentru ca munca a devenit un termen perimat in cultura noastra. Am ajuns sa o asociem nu cu demnitatea si implinirea, ci cu efortul inutil si corvoada. Si munca devine cu atat mai istovitoare, cu cat ne desparte adesea de familie si ne rapeste orice farama de timp liber, daca nu stim sa o gestionam eficient.

Credinta in Dumnezeul Cel Atotputernic le-a oferit multor militari de-a lungul istoriei atat in viata personala si de familie, cat si in misiunile pe care le-au avut de indeplinit pe timp de pace sau in timp de razboi.

Exista perioade cand cerul vietii este acoperit de nori. Dar la fel cum avem certitudinea ca soarele se afla dincolo de ei si ca mai devreme sau mai tarziu il vom vedea din nou stralucind in toata maretia sa, tot asa putem fi siguri de realitatea existentei lui Dumnezeu.

Ce mare binecuvantare este sa iti incredintezi viata si destinul Dragostei si Suveranitatii Sale si atunci cand cerul e senin, dar mai ales atunci cand prin credinta poti sa Il chemi in ajutor si sa experimentezi implinirea promisiunilor Sale!

Gabi Gheorghias - capelan militar (pastor), Sectia Asistenta Religioasa din cadrul Statului Major General.

De la o provocare a credintei la o cale de TRANSFORMARE

Chiar o fi zis Dumnezeu sa nu mananci din fructele niciunui pom din gradina? Samanta indoielii, sadita cu mult timp in urma, continua sa rodeasca frica, o frica ce imbraca diferite forme in fiecare zi -- de pilda aceea ca faptele noastre s-ar putea sa distruga planuri magnifice si ca Dumnezeu nu are control asupra lucrurilor.

In cartea "De ce se tem femeile", apreciata scriitoare si oratoare Angie Smith recunoaste ca teama reprezinta tema principala a marturiei sale, vorbind cu multa sinceritate despre obstacolele majore cu care s-a confruntat in viata ei. Dand glas acestei probleme universale, ea spune: "Cred din toata inima ca fiecare dintre noi se lupta cu o teama, indiferent ca e vorba de teama de a zbura, ori de aceea de a nu fi demascat. Poate ca nu te temi de moarte, in schimb te inspaimanta gandul ca s-ar putea sa dai gres in vreun lucru anume."

In loc sa sugereze ca cei ce Il iubesc pe Domnul n-ar trebui sa se teama niciodata, Angie isi destainuie propriile experiente, evocandu-le, totodata, si pe cele ale unora dintre eroii Scripturii, ajutandu-ne astfel sa facem fata cu mai mult succes acestor emotii reale, profund umane.

Indiferent ca e vorba de vesnicul Dar daca...?, de teama de a nu fi parasit ori tradat, de teama de a ne increde in planul lui Dumnezeu sau de orice alta teama cu care ne confruntam in viata de zi cu zi, Angie ne conduce pe urmele celor care, cu toate ca Il iubeau pe Dumnezeu, au trecut prin momente de restriste care le-au pus credinta la incercare. Insoteste-o si tu pe

Angie Smith in aceasta calatorie pe parcursul careia ea exploreaza intrebarile dificile, datatoare de viata pe care Dumnezeu le-a adresat celor care au strabatut acelasi drum ca si tine. Afla cum poti sa treci prin toate aceste incercari avandu-L pe Dumnezeu alaturi -- spre gloria Lui si transformarea fiintei tale.

„Cartea aceasta nu este despre pedeapsă, nici despre copii-problemă.
Accentul este pus pe educarea copilului înainte de a apărea nevoia pedepsei. Se pare că cei mai mulţi părinţi nu încercă să-şi educe copilul să asculte. Ei aşteaptă până ce comportarea copilului devine insuportabilă şi atunci explodează.
Cu o educaţie corespunzătoare, pedeapsa poate fi redusă la 5% din ceea ce mulţi practică acum. După ce veţi înţelege deosebirea dintre educare şi pedeapsă, veţi avea o viziune nouă asupra familiei voastre - nu vor mai fi glasuri ridicate, certuri, atitudini rele; dimpotrivă - mai puţine pedepse, o atmosferă veselă în casă şi o ascultare totală din partea copiilor voştri.”