Ceea ce m-a determinat să citesc cartea lui Paul Young, Baraca, a fost numărul mare de exemplare vândute. Nu acesta este neapărat un reper în alegerea cărţilor însă iată că pentru mine a fost suficient să ştiu că a depăşit 6 milioane de exemplare vândute şi că a apărut la o editură evanghelică. Aşa că am deschis cartea cu o grabnică curiozitate pentrua  vedea ce se ascunde între paginile ei încât milioane de oameni deja au citit-o. Dela primele pagini am fost extrem de demotivat de a mai continua, însă un incident petrecut in viaţa personajului central al cărţii m-a determinat să merg mai departe cu lectura. Mack găseşte un bilet în cutia poştală, un bilet pe care scrie: A trecut ceva vreme. Mi-e dor de tine. În weekend-ul următor mă voi afla la baracă, dacă vrei să ne întâlnim. Semnează tata.

În calitate de cititor te întrebi ce este baraca pentru că acesta este şi titlul cărţii iar Mack destinatarul mesajului se întreabă cine este tata. Doar n-o fi vorba de… nu, nu se poate să fie vorba despre Dumnezeu, gândi Mack. Nu cred că Dumnezeu scrie bileţele şi le pune în poştă îşi spuse, căutând mai departe să-şi umple timpul. In el se dă o luptă interioară pe care nu o împărtăşeşte nici măcar cu soţia lui de teamă să nu fie ridiculizat pentru că de înţeles nici nu poate fi vorba.

Citeste in continuare

În odaia lui de rugăciune, singur cu Dumnezeu şi cu Biblia, George Müller îşi încingea coapsele minţii şi îşi lustruia armura pentru bătăliile zilei. Cu încredere totală şi simplitate de copil, el credea fiecare cuvânt rostit de Dumnezeu. Se întorcea cu înflăcărare la Cuvântul lui Dumnezeu de mai multe ori în fiecare zi ca şi cum ar fi fost într-o comunicare constantă cu cerul, primind scrisori proaspete cu îndrumări şi promisiuni preţioase de la Tatăl lui ceresc.

Nu studia niciodată Biblia pentru alţii. El studia doar pentru el însuşi ca să afle ce aştepta Tatăl lui ceresc de la el. A devenit atât de îmbibat de adevărul lui Dumnezeu, încât atunci când vorbea despre Dumnezeu, ascultătorii lui îşi aminteau de cuvintele Mântuitorului din Ioan 7:38, fiindcă din el păreau să curgă „râuri de apă vie”. Rugăciunile lui erau rostite cu un limbaj simplu şi cu un duh smerit şi înflăcărat. Pentru că ştia că Tatăl lui era atât de bogat, binevoitor şi iertător, se simţea liber să ceară şi să primească mari binecuvântări. Însă trăsătura cea mai remarcabilă a rugăciunii sale era aceea că el cerea toate lucrurile în numele Domnului Isus Hristos.

Citeste in continuare