Singurătatea – o viață pustie? – Ioan Ciobota

lei12,00

Stoc epuizat

Categorie:

Descriere

Pustia acestei lumi o vedem fiecare, dimineata, cand iesim din casa si pasim prin ea.

Singuratatea este asemenea situatiei fatului din uterul mamei. Cand este copilul ei mai aproape de ea?
Poate o mama proteja un prune mai bine ca atunci cand este in pantecul ei?
Cand participa un copil mai mult si mai direct la sentimentele mamei?
Cand este mai echilibrat si mai bine hranit?
Atunci cand este in acel loc ascuns…

Am gasit in singuratate locul si starea in care Dumnezeu a fost cu mine mai sigur ca oricand.

Dar totodata, unde si cum pare un copil mai parasit decat in pantec? Ce este in jurul lui? Un lichid prin care nu vede nimic. Pluteste in deriva. Nu stie ce se petrece in jur. Nu stie cate cuvinte se spun despre el, cate se fac pentru el, cate se pregatesc.
El nu intelege nimic. Doar simte daca mama se bucura sau e trista. li cresc manutele, piciorusele si tot ce va avea nevoie in alta lume.

Dar in pantecul mamei copilul este SINGUR. Este mai singur decat oricand. Insa este cel mai protejat, cu atentia si cu tandretea cea mai mare. De ce? Fiindca este ASCUNS IN MAMA.
Legatura dintre ei este unica si cea mai puternica tocmai in aceasta singuratate in care el creste si se dezvolta pentru o alta viata.

Singuratatea este locul si starea in care nu poti fi decat tu si Dumnezeu.
Pierdut in fata calculatorului,
fara prieteni,
privind ore intregi pe fereastra; parasit de fiinta iubita sau departe de copilul drag;
sau poate chiar singur in pat,
stand totusi alaturi de partenerul
de care te desparte un zid nevazut… sau in parc, unde nimeni nu te stie si nici nu e interesat sa stie ceva despre tine;
Insa Cel care ne-a dat viata nu ne paraseste niciodata. Dumnezeu ne spune: “Nicidecum n-am sa te las, cu nici un chip nu te voi parasi!” (Evrei 13:5).

— Lidia Iliesi

Ofera cadou aceasta carte cuiva drag, dupa ce o citesti.