Ceea ce m-a determinat să citesc cartea lui Paul Young, Baraca, a fost numărul mare de exemplare vândute. Nu acesta este neapărat un reper în alegerea cărţilor însă iată că pentru mine a fost suficient să ştiu că a depăşit 6 milioane de exemplare vândute şi că a apărut la o editură evanghelică. Aşa că am deschis cartea cu o grabnică curiozitate pentrua vedea ce se ascunde între paginile ei încât milioane de oameni deja au citit-o. Dela primele pagini am fost extrem de demotivat de a mai continua, însă un incident petrecut in viaţa personajului central al cărţii m-a determinat să merg mai departe cu lectura. Mack găseşte un bilet în cutia poştală, un bilet pe care scrie: A trecut ceva vreme. Mi-e dor de tine. În weekend-ul următor mă voi afla la baracă, dacă vrei să ne întâlnim. Semnează tata.
În calitate de cititor te întrebi ce este baraca pentru că acesta este şi titlul cărţii iar Mack destinatarul mesajului se întreabă cine este tata. Doar n-o fi vorba de… nu, nu se poate să fie vorba despre Dumnezeu, gândi Mack. Nu cred că Dumnezeu scrie bileţele şi le pune în poştă îşi spuse, căutând mai departe să-şi umple timpul. In el se dă o luptă interioară pe care nu o împărtăşeşte nici măcar cu soţia lui de teamă să nu fie ridiculizat pentru că de înţeles nici nu poate fi vorba.