Din primăvară mi-am propus să citesc un roman. Este adevărat nu am mai făcut-o de ceva vreme pentru că am considerat romanele ca fiind lectura copilăriei când visarea este antrenată mai uşor de firul povestirii. Ceea ce m-a determinat, însă, să pun mâna pe romanul Martorul – a fost autorul, Josh McDowell şi nu numai. Am citit referinţe despre romanul Martorul care sugerau că are o capacitate de absorbţie, încât odată ce l-ai deschis nu il vei lăsa până nu vei ajunge la capăt. Astfel că împins de un imbold marcat de o copilărească curiozitate am deschis cartea şi am citit introducerea. Întodeauna citesc introducerea, după ce studiez coperţile. Introducerea, scrisă de Henri Aoun, director în organizaţia Campus Crusade for Christ, am considerat-o iniţial saturată de politeţuri, pe alocuri exagerate. Însă aceasta m-a determinat şi mai abitir la a deschide romanul lui Josh McDowell, Martorul . Între timp am aflat că lansarea sa a fost făcută în Cairo în 2006, an în care Republica Arabă Egipt pierdea un câştigător al premiului Nobel pentru literatură în persoana lui Naghib Mahfuz. Ineditul modului de prezentare a romanului Martorul aveam să-l pricep cu adevărat abia după parcurgerea sa. Josh McDowell nu îşi dezminte formatul său şi foloseşte aceste informaţii cu semnificaţie aparte, în conceperea acestei poveşti, mai mult decât captivantă. Această abilitate care-l caracterizează a făcut ca romanul, Martorul, să fie cea mai vândută carte la târgul de carte din Cairo ediţia 2006.
Tag: Josh McDowell
Martorul
Noua toleranta
Vă prezint astăzi o carte care abordează un subiect pe cât de nou pe atât de nociv, dacă nu este pe deplin înţeles. Este vorba de cartea „Noua toleranţă”carte care prezintă un semnal de alarmă transmis în gamă profetică. De peste ocean se conturează tot mai clar o nouă ideologie, care ne invadează taman pe mult cântata axă Washinton-Londra-Bucureşti. Această ideologie, pe care o numim noua toleranţă ne propune să acceptăm, că toate afirmaţiile presupus adevărate sunt egale. Cu alte cuvinte, toate valorile, convingerile şi afirmaţiile cu pretenţie de adevăr sunt la fel de legitime. Singura virtute universală care mai poate exista este toleranţa. Păcatul capital, astăzi, este sinonim cu a fi intolerant. Ai păreri ferme şi îndrăzneşti să ţi le susţii? Eşti un pericol.