”Nobletea suferintei”, scrisa in urma cu aproape un sfert de secol si publicata mai intai in S.U.A. (editia I-1970, ultima editie-1989), sub titlul „Sotia pastorului”, vede lumina tiparului in Romania abia acum, dupa ce intre timp a fost tradusa si publicata la alte edituri din strainatate. Cartea aceasta este o carte de marturii, privitoare la timpul petrecut de Sabina Wurmbrand in inchisori si lagare de munca fortata. In ea sunt surprinse ca pe o pelicula cinematografica suferintele indurate de intreaga sa familie, in anii grei de opresiune a unui regim totalitar, precum si suferintele familiei largite – cea a crestinilor de la noi, care au suferit pentru Hristos.

Sunt un pastor luteran care, datorita fidelitatii sale fata de credinta crestina, a petrecut mai bine de paisprezece ani in diferite inchisori; dar nu acesta este motivul scrierii acestei carti. Intotdeauna mi-a displacut ideea ca un om care a fost inchis pe nedrept, trebuie sa scrie sau sa predice despre suferintele sale. Anii de inchisoare nu mi s-au parut prea lungi, deoarece singur in celula mea, am descoperit ca, dincolo de credinta si iubire, exista bucuria intru Domnul: o adanca si extraordinara fericire, fara seaman in lumea aceasta. Iar cand am iesit din puscarie eram ca un om care coboara de pe varful muntelui – de unde cuprinsese pana departe cu privirea pacea si frumusetea unui intreg tinut – ca sa revina in campie.

“Tata, iarta-i, caci nu stiu ce fac!” “Adevarat iti spun ca astazi vei fi cu Mine in rai.” “Femeie, iata fiul tau! – Iata mama ta!” “Eli, Eli, lama sabahtani?” “Mi-e sete!” “S-a ispravit!” “Tata, in mainile Tale Imi incredintez duhul!” Sa petrecem si noi macar un ceas la piciorul crucii, ascultand cuvintele scumpe ale Mantuitorului si cautand a descifra semnificatia lor.