Valoarea si excelenta unui suflet se masoara dupa obiectul dragostei lui. Cel ce iubeste lucruri rele si murdare, devine, prin urmare, rau si murdar; insa o afectiune nobila si la locul ei creste si imbunatateste duhul spre o asemanare cu desavarsirile pe care le iubeste. Chipurile acestora se arata adesea in minte si, printr-o energie si forta tainica se furiseaza tocmai pana in structura sufletului si il modeleaza dupa asemanarea lor.

Calea adevarata de a ne imbunatati si innobila sufletele este de a ne atinti dragostea spre desavarsirile divine, astfel incat sa le avem mereu inaintea noastra si sa obtinem o intiparire a acestora in noi si, „privind cu fata descoperita, ca intr-o oglinda, slava Domnului, sa fim schimbati in acelasi chip al Lui, din slava in slava, prin Duhul Domnului.” Cel care, cu o ambitie sfanta si bogata, si-a ridicat ochii spre acea frumusete si bunatate necreata si si-a atintit afectiunile la aceasta, are un altfel de spirit, un spirit de un caracter excelent si mai eroic (gigant) decat restul lumii si nu poate decat sa respinga mereu toate lucrurile rele si nevrednice. El nu va avea ganduri josnice si murdare, care ar putea sa-i compromita pretentiile inalte si nobile.