Am auzit uneori remarci batjocoritoare, care spuneau ca ne cunoastem foarte bine nevoia de Duhul Sfant, si nu trebuie sa vorbim intruna despre ea. Dar avem nevoie sa recunoastem mereu acest adevar; I-o datoram Duhului Sfant. Daca nu-L onoram pe Duhul Sfant, nu ne putem astepta sa lucreze cu noi; va fi indurerat si ne va lasa sa ne convingem de neputinta noastra. Mai mult, ma tem ca, oricat de multi ar crede in mod teoretic in doctrina necesitatii lucrarii Duhului, nu fac nimic in privinta aceasta; si lucrurile care nu sunt crezute si in mod practic nu sunt crezute deloc. Privesc cu neincredere pe cei care se plictisesc de un adevar care are o importanta atat de vitala, si indraznesc sa-l numeasca platitudine. Nu voi ezita sa repet doctrina iar si iar, si sunt convins ca poporul lui Dumnezeu nu s-a plictisit de ea. Fara Duhul lui Dumnezeu nu putem face nimic, suntem ca niste corabii fara vant, ca niste care fara cai; ca niste ramuri fara seva, vestede; ca niste carbuni fara foc, nefolositori; ca o jertfa fara focul sfant, neprimita. Doresc sa simt si sa marturisesc acest lucru, oriunde as predica. Nu vreau sa ma indepartez de el, sau sa-l ascund, si nici nu pot, fiindca il simt adesea, spre adanca umilire a duhului meu. Ma rog ca cei care invata la Scoala de Sabat, cei care ii viziteaza pe saraci, cei care lucreaza pentru Dumnezeu, sa-si marturiseasca neputinta, si sa ceara putere de la Cel preainalt. Duhul Sfant este puterea mainilor noastre, lumina ochilor nostri. Noi suntem pietrele si El prastia, noi suntem sagetile si El arcul. Marturisiti-va slabiciunea, si veti putea fi intariti; recunoasteti-va goliciunea, si va veti putea pregati pentru o umplere divina. Fiindca fagaduinta apelor vii se adreseaza „celui insetat”, sau, ca sa fiu mai clar, „Voi turna ape peste pamantul insetat, si rauri pe pamantul uscat”. Binecuvantarea vine acolo unde este nevoie de ea, in desert, in locurile uscate care sunt o vale a mortii inainte de venirea ploilor. Daca crezi ca esti la fel de bine udat ca si campia Sodomei, Dumnezeu nu va turna rauri peste tine; Duhul lui Dumnezeu vine peste pamantul insetat, peste inima care isi jeleste uscaciunea, si isi marturiseste nevrednicia. Ma rog ca noi, ca biserica, sa nu ne umplem niciodata de ideea ca avem dreptul la binecuvantarile lui Dumnezeu, sau monopolul fagaduintelor Sale; si sa credem ca El trebuie sa aprobe orice pastor, si orice forma de conducere din biserica. Domnul ne poate parasi, si o va face, daca nu ne plecam inaintea Lui si nu ne marturisim nevrednicia.