O chemare la rugaciune

Descriere

Prietene care nu te rogi, nu pot decat sa te avertizez; dar te voi avertiza in modul cel mai solemn. Te avertizez ca esti intr-o pozitie ingrozitor de periculoasa. Daca mori in conditia ta prezenta esti un suflet pierdut. Vei invia doar pentru a fi nenorocit pentru toata vesnicia.
Oh, om nerugativ, cine si ce esti tu de nu ceri nimic de la Dumnezeu? Ai facut un legamant cu moartea si iadul? Ai facut pace cu viermele si focul? Nu ai pacate care sa fie iertate? Nu ai teama de chinurile vesnice? Nu ai dorinta dupa cer? Oh, daca te-ai trezi din nebunia ta actuala! Oh, daca ai lua in considerare sfarsitul tau! Oh, daca te-ai ridica si l-ai chema pe Dumnezeu! Vai! Se apropie o zi in care toti oamenii se vor ruga cu glas tare: „Doamne, Doamne, deschide-ne”, dar va fi prea tarziu; – cand multi vor striga la stanci sa cada peste ei, si la dealuri ca sa-i acopere, dar care nu au strigat niciodata la Dumnezeu in timpul vietii lor. Cu toata dragostea te avertizez. Ai grija ca nu cumva acesta sa fie sfarsitul sufletului tau. Mantuirea este foarte aproape de tine. Vei pierde cerul pentru ca nu ai vrut sa ceri?
Sa fii lipsit de rugaciune inseamna sa fii fara Dumnezeu, fara Hristos, fara har, fara speranta, si fara cer. Inseamna sa fii in drum spre iad.
A nu te ruga este o dovada clara a faptului ca un om inca nu este un crestin adevarat.
Nu-L putem cunoaste pe Dumnezeu in Hristos daca nu vorbim cu El in rugaciune. Daca vrem sa fim cu El in cer, trebuie sa fim prietenii Lui pe pamant. Daca vrem sa fim prietenii Lui pe pamant, trebuie sa ne rugam.
Nu pot numi pe nimeni „justificat” pana cand nu crede. Nu indraznesc sa spun ca cineva crede pana nu se roaga. Nu pot sa inteleg o credinta muta. Primul act al credintei va fi sa Ii vorbesti lui Dumnezeu. Credinta este pentru suflet ceea ce este viata pentru trup. Rugaciunea este pentru credinta ceea ce este respiratia pentru viata. Cum ar putea un om sa traiasca fara sa respire, depaseste intelegerea mea; si cum ar putea un om sa creada fara sa se roage, depaseste de asemenea intelegerea mea.
Eu sunt convins ca rugaciunea este unul dintre acele lucruri care sunt considerate a fi un „lucru de la sine inteles” si, ca multe lucruri de la sine inteles, este rusinos de neglijata. Este „treaba tuturor”; si, dupa cum se intampla adesea in asemenea cazuri, este o treaba infaptuita de foarte putini. Este una dintre acele lucrari personale dintre Dumnezeu si sufletele noastre pe care nici un ochi nu o poate vedea si de aceea, e unul dintre lucrurile pentru care exista tot felul de ispite ca sa le treci cu vederea si sa le lasi nefacute.
Mii de oameni mananca, beau, dorm, se trezesc, se duc la lucrul lor, se intorc acasa, respira aerul lui Dumnezeu, privesc soarele lui Dumnezeu, umbla pe pamantul lui Dumnezeu, se bucura de indurarile lui Dumnezeu, au trupuri muritoare si judecata si eternitatea stau inaintea lor. Dar niciodata nu Ii vorbesc lui Dumnezeu! Traiesc ca animalele care pier; se comporta ca niste creaturi fara suflet; nu au sa-I adreseze nici un cuvant Celui din a Carui gura vor primi intr-o zi sentinta vesnica.
Multi isi murmura rugaciunile dupa ce s-au intins in pat sau trec rapid prin ele in timp ce se spala sau se imbraca dimineata. Oamenii pot sa creada ce vor, insa pot fi siguri ca inaintea lui Dumnezeu aceasta nu este rugaciune.

Prietene care nu te rogi, nu pot decat sa te avertizez; dar te voi avertiza in modul cel mai solemn. Te avertizez ca esti intr-o pozitie ingrozitor de periculoasa. Daca mori in conditia ta prezenta esti un suflet pierdut. Vei invia doar pentru a fi nenorocit pentru toata vesnicia.
Oh, om nerugativ, cine si ce esti tu de nu ceri nimic de la Dumnezeu? Ai facut un legamant cu moartea si iadul? Ai facut pace cu viermele si focul? Nu ai pacate care sa fie iertate? Nu ai teama de chinurile vesnice? Nu ai dorinta dupa cer? Oh, daca te-ai trezi din nebunia ta actuala! Oh, daca ai lua in considerare sfarsitul tau! Oh, daca te-ai ridica si l-ai chema pe Dumnezeu! Vai! Se apropie o zi in care toti oamenii se vor ruga cu glas tare: „Doamne, Doamne, deschide-ne”, dar va fi prea tarziu; – cand multi vor striga la stanci sa cada peste ei, si la dealuri ca sa-i acopere, dar care nu au strigat niciodata la Dumnezeu in timpul vietii lor. Cu toata dragostea te avertizez. Ai grija ca nu cumva acesta sa fie sfarsitul sufletului tau. Mantuirea este foarte aproape de tine. Vei pierde cerul pentru ca nu ai vrut sa ceri?
Sa fii lipsit de rugaciune inseamna sa fii fara Dumnezeu, fara Hristos, fara har, fara speranta, si fara cer. Inseamna sa fii in drum spre iad.
A nu te ruga este o dovada clara a faptului ca un om inca nu este un crestin adevarat.
Nu-L putem cunoaste pe Dumnezeu in Hristos daca nu vorbim cu El in rugaciune. Daca vrem sa fim cu El in cer, trebuie sa fim prietenii Lui pe pamant. Daca vrem sa fim prietenii Lui pe pamant, trebuie sa ne rugam.
Nu pot numi pe nimeni „justificat” pana cand nu crede. Nu indraznesc sa spun ca cineva crede pana nu se roaga. Nu pot sa inteleg o credinta muta. Primul act al credintei va fi sa Ii vorbesti lui Dumnezeu. Credinta este pentru suflet ceea ce este viata pentru trup. Rugaciunea este pentru credinta ceea ce este respiratia pentru viata. Cum ar putea un om sa traiasca fara sa respire, depaseste intelegerea mea; si cum ar putea un om sa creada fara sa se roage, depaseste de asemenea intelegerea mea.
Eu sunt convins ca rugaciunea este unul dintre acele lucruri care sunt considerate a fi un „lucru de la sine inteles” si, ca multe lucruri de la sine inteles, este rusinos de neglijata. Este „treaba tuturor”; si, dupa cum se intampla adesea in asemenea cazuri, este o treaba infaptuita de foarte putini. Este una dintre acele lucrari personale dintre Dumnezeu si sufletele noastre pe care nici un ochi nu o poate vedea si de aceea, e unul dintre lucrurile pentru care exista tot felul de ispite ca sa le treci cu vederea si sa le lasi nefacute.
Mii de oameni mananca, beau, dorm, se trezesc, se duc la lucrul lor, se intorc acasa, respira aerul lui Dumnezeu, privesc soarele lui Dumnezeu, umbla pe pamantul lui Dumnezeu, se bucura de indurarile lui Dumnezeu, au trupuri muritoare si judecata si eternitatea stau inaintea lor. Dar niciodata nu Ii vorbesc lui Dumnezeu! Traiesc ca animalele care pier; se comporta ca niste creaturi fara suflet; nu au sa-I adreseze nici un cuvant Celui din a Carui gura vor primi intr-o zi sentinta vesnica.
Multi isi murmura rugaciunile dupa ce s-au intins in pat sau trec rapid prin ele in timp ce se spala sau se imbraca dimineata. Oamenii pot sa creada ce vor, insa pot fi siguri ca inaintea lui Dumnezeu aceasta nu este rugaciune.

3.00 ronPret:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*