Astfel şi-a intitulat Ligia Seman, una dintre cele patru realizari publicistice. In cele 533 de pagini ale cartii, cititorul face cunostiinta cu fatete ale societatii romanesti contemporane, cu care prea putini sunt familiarizati, poate si pentru ca subiectul a fost o buna bucata de vreme de domeniul preocuparilor statului si prea putin al organizatiilor caritabile, atat de palid reprezentate in Romania dinaintea lui 1989. Prinsa in valtoarea grijilor cu traiul de fiecare zi, mai ales populatia oraselor nici nu era informata public despre existenta si activitatea caselor de copii, a caselor pentru batrani sau a institutiilor in care erau internate persoanele handicapate sau cu tulburari psihice. Foarte rar razbateau informatii cu privire la modul lor de functionare si atmosfera din aceste institutii, poate si datorita faptului ca ele erau locurile unde erau plasati si indivizi considerati indezirabili, cu vederi politice contrare unui regim opresiv, conceput sa aiba totul sub control riguros, capabil sa dea impresia unei paci sociale general admise, in care toate problemele si-au gasit rezolvarea ideala, conform cu principiile egalitariste larg propovaduite. Dar care in realitate se dovedeau a fi lipsite de orice pretuire a omului ca entitate sociala.

Continue Reading

Vă prezint astăzi o carte care abordează un subiect pe cât de nou pe atât de nociv, dacă nu este pe deplin înţeles. Este vorba de cartea „Noua toleranţă”carte care prezintă un semnal de alarmă transmis în gamă profetică. De peste ocean se conturează tot mai clar o nouă ideologie, care ne invadează taman pe mult cântata axă Washinton-Londra-Bucureşti. Această ideologie, pe care o numim noua toleranţă ne propune să acceptăm, că toate afirmaţiile presupus adevărate sunt egale. Cu alte cuvinte, toate valorile, convingerile şi afirmaţiile cu pretenţie de adevăr sunt la fel de legitime. Singura virtute universală care mai poate exista este toleranţa. Păcatul capital, astăzi, este sinonim cu a fi intolerant. Ai păreri ferme şi îndrăzneşti să ţi le susţii? Eşti un pericol.

Continue Reading

„What`s so amazing about Grace” sau cum a fost tradusă în româneşte „Tulburătoarele descoperiri ale harului” dă perdeaua la o parte de peste un subiect controversat. Incă din primul capitol Yancey intră direct în problemă. Reuşeşte să stârnească indignarea cititorului prin prezentarea unei situatii reale care conduce spre o concluzie clară : suntem bolnavi de condamnare şi lipsiti de har.

Fără a generaliza, locaţiile unde harul ar trebui să se regăsească din abundenţă s-au transformat în veritabile tribunale care aruncă verdicte irevocabile. Suntem contaminaţi de imaginea deformată a unui Dumnezeu riguros şi neîndurător care ne contabilizează veşnic păcatele, clasificându-le după criterii precise.

Continue Reading