Ceea ce m-a determinat să citesc cartea lui Paul Young, Baraca, a fost numărul mare de exemplare vândute. Nu acesta este neapărat un reper în alegerea cărţilor însă iată că pentru mine a fost suficient să ştiu că a depăşit 6 milioane de exemplare vândute şi că a apărut la o editură evanghelică. Aşa că am deschis cartea cu o grabnică curiozitate pentrua vedea ce se ascunde între paginile ei încât milioane de oameni deja au citit-o. Dela primele pagini am fost extrem de demotivat de a mai continua, însă un incident petrecut in viaţa personajului central al cărţii m-a determinat să merg mai departe cu lectura. Mack găseşte un bilet în cutia poştală, un bilet pe care scrie: A trecut ceva vreme. Mi-e dor de tine. În weekend-ul următor mă voi afla la baracă, dacă vrei să ne întâlnim. Semnează tata.
În calitate de cititor te întrebi ce este baraca pentru că acesta este şi titlul cărţii iar Mack destinatarul mesajului se întreabă cine este tata. Doar n-o fi vorba de… nu, nu se poate să fie vorba despre Dumnezeu, gândi Mack. Nu cred că Dumnezeu scrie bileţele şi le pune în poştă îşi spuse, căutând mai departe să-şi umple timpul. In el se dă o luptă interioară pe care nu o împărtăşeşte nici măcar cu soţia lui de teamă să nu fie ridiculizat pentru că de înţeles nici nu poate fi vorba.
Dacă nu ai fost provocat cu privire la credinţa ta de ceva vreme, cartea lui Gary Thomas este scrisă exact pentru aşa ceva. Încă de pe primele pagini ale cărţii sale „Lupta frumoasă” te trezeşti aruncat într-o vâltoare cu care greu îi faci faţă mai ales că este mult adevăr în modul în care el pune problema. Titlul este inspirat din versetul care se află în epistola a doua catre Timotei 4:7 unde traducerea Cornilescu relatează despre lupta cea bună. Tocmai această luptă bună, este vazută de părinţii bisericii ca fiind lupta frumoasă şi pentru că ei au dus-o, s-au angajat în a o purta, au avut drept rezultat o roditoare viaţă care s-a concretizat într-o moştenire de o valoare impresionantă. Nu se poate să nu observi o anumită nemulţumire sfântă la Gary Thomas, care se manifestă faţă de creştinismul diluat practicat în Statele Unite, spun Statele Unite pentru că acesta este contextul imediat care l-a determinat pentru a scrie o astfel de carte. Atunci, ce legătură este între noi şi problemele Americii ?
Din primăvară mi-am propus să citesc un roman. Este adevărat nu am mai făcut-o de ceva vreme pentru că am considerat romanele ca fiind lectura copilăriei când visarea este antrenată mai uşor de firul povestirii. Ceea ce m-a determinat, însă, să pun mâna pe romanul Martorul – a fost autorul, Josh McDowell şi nu numai. Am citit referinţe despre romanul Martorul care sugerau că are o capacitate de absorbţie, încât odată ce l-ai deschis nu il vei lăsa până nu vei ajunge la capăt. Astfel că împins de un imbold marcat de o copilărească curiozitate am deschis cartea şi am citit introducerea. Întodeauna citesc introducerea, după ce studiez coperţile. Introducerea, scrisă de Henri Aoun, director în organizaţia Campus Crusade for Christ, am considerat-o iniţial saturată de politeţuri, pe alocuri exagerate. Însă aceasta m-a determinat şi mai abitir la a deschide romanul lui Josh McDowell, Martorul . Între timp am aflat că lansarea sa a fost făcută în Cairo în 2006, an în care Republica Arabă Egipt pierdea un câştigător al premiului Nobel pentru literatură în persoana lui Naghib Mahfuz. Ineditul modului de prezentare a romanului Martorul aveam să-l pricep cu adevărat abia după parcurgerea sa. Josh McDowell nu îşi dezminte formatul său şi foloseşte aceste informaţii cu semnificaţie aparte, în conceperea acestei poveşti, mai mult decât captivantă. Această abilitate care-l caracterizează a făcut ca romanul, Martorul, să fie cea mai vândută carte la târgul de carte din Cairo ediţia 2006.