AGAPE » Noutati

Autobiografia lui George Muler

davadr — Fri, 27 Nov 2009 13:06:56 +0000

În odaia lui de rugăciune, singur cu Dumnezeu şi cu Biblia, George Müller îşi încingea coapsele minţii şi îşi lustruia armura pentru bătăliile zilei. Cu încredere totală şi simplitate de copil, el credea fiecare cuvânt rostit de Dumnezeu. Se întorcea cu înflăcărare la Cuvântul lui Dumnezeu de mai multe ori în fiecare zi ca şi cum ar fi fost într-o comunicare constantă cu cerul, primind scrisori proaspete cu îndrumări şi promisiuni preţioase de la Tatăl lui ceresc.

Nu studia niciodată Biblia pentru alţii. El studia doar pentru el însuşi ca să afle ce aştepta Tatăl lui ceresc de la el. A devenit atât de îmbibat de adevărul lui Dumnezeu, încât atunci când vorbea despre Dumnezeu, ascultătorii lui îşi aminteau de cuvintele Mântuitorului din Ioan 7:38, fiindcă din el păreau să curgă „râuri de apă vie”. Rugăciunile lui erau rostite cu un limbaj simplu şi cu un duh smerit şi înflăcărat. Pentru că ştia că Tatăl lui era atât de bogat, binevoitor şi iertător, se simţea liber să ceară şi să primească mari binecuvântări. Însă trăsătura cea mai remarcabilă a rugăciunii sale era aceea că el cerea toate lucrurile în numele Domnului Isus Hristos.

A-L glorifica pe Hristos şi a mări Numele Lui mai presus de orice nume părea să fie nota dominantă ce îi umplea inima şi viaţa. Cea mai mare speranţă a lui George Müller era ca mărturia sa despre credincioşia lui Dumnezeu faţă de el să îi încurajeze pe credincioşi să dezvolte o credinţă ca a lui – credinţa fără de care este imposibil să Îi fim plăcuţi lui Dumnezeu; credinţa care lucrează prin dragoste şi purifică inima; credinţa care mută munţi de obstacole din calea noastră; credinţa care apucă tăria lui Dumnezeu şi este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite şi o puternică încredinţare despre lucrurile care nu se văd. Fie ca această credinţă să umple inimile şi vieţile celor ce citesc această carte. comanda aici

Despre trezire de Jonathan Edwards

davadr — Tue, 24 Nov 2009 12:28:57 +0000

Trezirea aceasta are iniţial un dublu efect: în primul rând, oamenii îşi părăsesc imediat obiceiurile păcătoase; iar cei nepăsători ajung să se lepede şi să se îngrozească de păcatele şi risipa dinainte. Când Dumnezeu toarnă Duhul Său în mod minunat peste întreg oraşul, oamenii renunţă la vechile certuri, calomnii şi bârfe. Cârciumile rămân goale în curând, şi oamenii stau acasă; nimeni nu iese din oraş dacă nu are treburi necesare, sau unele scopuri religioase, şi fiecare zi seamănă cu o zi de sabat. Celălalt efect este că oamenii caută în mod sincer calea spre mântuire, citind, rugându-se, meditând, venind în casa lui Dumnezeu şi ţinând conferinţe particulare; strigătul lor este: „Ce să fac ca să fiu mântuit?”. Locul de recreaţie se schimbă, şi nu mai este cârciuma, ci casa pastorului, care este mult mai aglomerată decât orice cârciumă.

Lucrarea aceasta a lui Dumnezeu care mergea înainte, şi numărul sfinţilor care se înmulţeau au transformat în curând oraşul în mod minunat; astfel că în timpul primăverii şi verii care au urmat, anno 1735, oraşul părea plin de prezenţa lui Dumnezeu: nu fusese niciodată atât de plin de iubire şi bucurie, dar nici atât de tulburat ca atunci. În aproape fiecare casă existau dovezi remarcabile ale prezenţei lui Dumnezeu.

Era un timp de bucurie în familie, datorită mântuirii care le fusese adusă; părinţii se bucurau de copiii lor născuţi din nou, soţii de soţiile lor, şi soţiile de soţi. Se vedea intrarea Dumnezeului nostru în locaşul Lui cel sfânt, ziua lui Dumnezeu era o zi de bucurie, şi locaşul Lui era plăcut. Adunările noastre publice erau frumoase pe atunci: congregaţia era vie în slujba lui Dumnezeu, fiecare era implicat în închinarea publică, fiecare ascultător era dornic să soarbă cuvintele pastorului de îndată ce erau rostite; adunarea plângea din când în când, în timpul predicării Cuvântului; unii plângeau de părere de rău şi neputinţă, alţii de bucurie şi iubire, alţii de milă şi grijă faţă de sufletele vecinilor lor.

Închinarea noastră publică s-a însufleţit foarte mult; Dumnezeu era proslăvit prin psalmi, după puterile noastre, în frumuseţea sfinţeniei. S-a observat că nu exista nici o altă parte a serviciului divin care să sublinieze atât de mult harul şi să înalţe inimile oamenilor buni spre Dumnezeu, ca atunci când Îi cântam laude. Congregaţia noastră fusese la înălţime şi înainte în aspectul exterior al acestei îndatoriri, fiindcă bărbaţii cântau în mod regulat şi mulţumitor trei părţi ale melodiei, iar femeile o parte, singure; dar acum era evident că se deprinseseră să cânte cu o neobişnuită înălţare a inimii şi glasurilor, care transforma cântarea într-o îndatorire plăcută.

T.D. Jakes in romaneste

davadr — Wed, 18 Nov 2009 13:59:02 +0000

Iată că a ajuns şi T. D. Jakes în Romania prin intermediul unei cărţi care abordează o tematică de actualitate.
Bărbăţia din pespectiva Bibliei este provocatoare şi impresionează prin mesajul extrem de pătrunzător şi de personal. Când citeşti o astfel de carte ai impresia că autorul ţi se adresează personal de parcă ar şti cu exactitate problema ta.

T.D. Jakes, fondator si pastor senior al Bisericii „Casa Olarului”, din Dallas, Texas, este un vorbitor renumit si autor a numeroase carti cotate ca bestseller. Emisiunea sa televizata saptamânala este urmarita în milioane de case din întreaga tara. Autorul a aparut pe coperta revistei Time, fiind cunoscut în lume pentru mesajul sau privitor la libertatea care se gaseste în Cristos.