Ceea ce m-a determinat să citesc cartea lui Paul Young, Baraca, a fost numărul mare de exemplare vândute. Nu acesta este neapărat un reper în alegerea cărţilor însă iată că pentru mine a fost suficient să ştiu că a depăşit 6 milioane de exemplare vândute şi că a apărut la o editură evanghelică. Aşa că am deschis cartea cu o grabnică curiozitate pentrua  vedea ce se ascunde între paginile ei încât milioane de oameni deja au citit-o. Dela primele pagini am fost extrem de demotivat de a mai continua, însă un incident petrecut in viaţa personajului central al cărţii m-a determinat să merg mai departe cu lectura. Mack găseşte un bilet în cutia poştală, un bilet pe care scrie: A trecut ceva vreme. Mi-e dor de tine. În weekend-ul următor mă voi afla la baracă, dacă vrei să ne întâlnim. Semnează tata.

În calitate de cititor te întrebi ce este baraca pentru că acesta este şi titlul cărţii iar Mack destinatarul mesajului se întreabă cine este tata. Doar n-o fi vorba de… nu, nu se poate să fie vorba despre Dumnezeu, gândi Mack. Nu cred că Dumnezeu scrie bileţele şi le pune în poştă îşi spuse, căutând mai departe să-şi umple timpul. In el se dă o luptă interioară pe care nu o împărtăşeşte nici măcar cu soţia lui de teamă să nu fie ridiculizat pentru că de înţeles nici nu poate fi vorba.

În momentul în care Mack a primit acest bilet trecuseră trei ani buni de la momentul când viaţa lui a fost afectată de dispariţia fetei sale Missy. Era la munte în vacanţă tocmai salvase de la înnec doi copii care s-au răsturnat dintr-o canoe, pe lacul cu apa rece ca gheaţa cand teribila veste la izbit puternic: Missy, fata lui a fost răpită. Poliţia, maşini de teren, elicoptere, persnal calificat, consilieri ce mai mbilizare maximă pentru găsirea răpitorului şi recuperarea lui Missy. După o perioadă îndelungată de cercetări ajung într-o baracă într- zonă muntoasă greu accesibilă pentru a descoperi pete de sânge şi în imprejurimi rochia fetiţei. Semnalul transmis de aceste evidenţe este unul greu de acceptat de un tată care îşi iubeşte copila. Şi iată ca dupa trei ani din nou îi revine în minte scena cu baraca ba chiar este invitat la baracă, acea dărăpănătură care era depozitarul unui secret, martoră la un eveniment despre care el ar fi dorit să ştie detalii. De când a primit invitaţia prin biletul acela tipărit la maşina de scris sufletul său nu mai are linişte. În ciuda raţiunii care strigă stop el vrea să meargă singur acolo la baracă. Poate mă cheamă criminalul – se gândi el – şi vrea să mă omoare şi pe mine. În loc să-l înspăimânte un astfel de gând îl încurajă să-şi facă bagajele pentru aceasta solitară călătorie. Paul Young reuseste extrem de bine să exprime emotiile pe care Mack le trăieşte încât te ţine captiv lipit de paginile cărţii. Odată ajuns la baracă lucrurile se schimbă. Ceea ce se întâmplă la baraca este mai greu de acceptat şi aceasta datorită unor tipare pe care noi deja le avem prestabilite.

Partea a doua a cărţii Baraca deşi nu este delimitată în vreun fel anume ea se remarcă prin modalitatea în care se prezintă. Fără a greşi în vreun fel putem considera că acţiunea romanului cuprinde două episoade delimitate de baraca sau mai bine zis de vizita la baracă. Vă reamintesc următorul lucru la baraca din zona muntoasă greu accesibilă Mack pe numele său întreg Mackenzie a găsit rochia pătata de sânge a fetiţei lui răpită. Chiar dacă baraca este un loc al durerii al amintirilor neplăcute iată-l singur în acel loc fără a şti să dea detalii cu privire la prezenţa lui acolo. Nici măcar vremea nu era favorabilă pentru o aventurare pe munte. A împrumutat o maşină de teren pentru a putea face faţă drumului îngheţat şi chiar aşa a trebuit să abandoneze maşina la vreo doi kilometri de baraca. Ajuns în baraca ce parcă refuza să se prăbuşească în ciuda constituţiei sale fragile nu ştia cum să procedeze era oarecum stânjenit că el om matur se află în această incertitudine cu privire la ceea ce urmează să se întâmple. Odată ce a deschis uşa dărăpănăturii l-a împresurat amintirile. A aruncat o privire fugară spre locul unde acum trei ani poliţia a găsit pata de sânge şi rochia fetei lui, Missy – pata, cei drept mai ştearsă de vremuri însă îşi trăda prezenţa chiar şi aşa. Un val de mânie, ură, neputinţă toate acestea îndreptate spre Dumnezeu au răbufnit. Nimeni nu se afla pe o rază de kilometri aşa că s-a Mack se manifesta fără a se cenzura. Fizic nu a făcut faţă unei asemenea manifestări astfel că s-a prăbuşit şi a zăcut în praful din baraca o vreme îndelungată. Frigul care-i pătrundea în oase l-a adus oarecum la realitate, spun oarecum pentru că de fapt din acel moment se petrece un neobişnuit lucru. Totul în jurul lui se transformă, capătă viată, culoare, vremea arată altfel atât de diferită că nu poate fi descrisă. Totul este ireal şi chiar este. Din acest moment ca şi cititor ai de ales dacă mergi mai departe sau pur si simplu abandonezi lectura. Este o luptă interioară pe care a trebui să o duc deoarece felul în care se prezintă povestea mai de parte surprinde peste măsură. Ceea ce urmează este  metaforă şi trebuie luat ca atare. Romanul nu este unul de doctrină ci doar prezintă de-o manieră inedită modul în care relaţionează Dumnezeu cu persoanele care au pierdut pe cineva drag. Oamenii cu dureri lăuntrice nevindecate încă vor fi mângâiaţi de modul acesta de prezentare a lucrurilor. Autorul îşi asumă riscul de a traduce în limbaj omenesc anumite aspecte cereşti despre care nu ştim mai nimic. Baraca este un roman unic prin modul in care este scris si vă va determina să doriţi cu interes prezenta lui Dumnezeu.